Substantivul

SUBSTANTIVUL – partea de vorbire flexibilă care denumeşte fiinţe, lucruri, acţiuni, însuşiri, stări sufleteşti, fenomene ale naturii.

CLASIFICARE: 1. După natura denumirii:    - comune: denumesc obiecte, fiinţe, lucruri dintr-o clasă de obiecte de acelaşi fel: casă, om, poet etc.

                                                                          - proprii: denumesc obiecte considerate izolat pentru a fi distinse de alte obiecte/fiinţe de acelaşi fel:

                                                                                           Ion, Ana, România, Franţa, Iaşi, Cluj, Venus, Ozana, Lăbuş, Editura Humanitas etc.

                               2. După formă:   - simple: carte, masă, pix, avion, părinte, Iaşi, Bucureşti, Jupiter etc.

                                                          - compuse: câine-lup, vagon-restaurant, Târgu - Neamţ, podul - de - piatră, Curtea de Argeş etc.

GENUL SUBSTANTIVELOR:        

-          masculin (un – doi): om, cal, perete, pom, ardei etc.

-          feminin (o – două) : fată, nepoată, pisică, floare, carte etc.

-          neutru (un – două) : cer, stilou, nume, ceas, tablou etc.

Există substantive care nu au formă de plural: miere, zahăr, grâu , aur etc. Există substantive care nu au formă pentru singular: tăiţei, câlţi, Huşi, Bucureşti etc. Substantive colective: herghelie, pâlc, popor, roi, stol, aluniş, făget etc.

NUMĂRUL SUBSTANTIVELOR:

-          singular: codru, pom, clasă, parc, toc, pasăre, rană, ladă, urs etc.

-          plural: codri, pomi, clase, parcuri, tocuri, păsări, răni, urşi etc.

CAZURILE SUBSTANTIVELOR ŞI FUNCŢIILE SINTACTICE ALE ACESTORA:

            NOMINATIVUL: ( cine ?, ce este ?, cine este ?, cum este ?)

&   SUBIECT: (cine ?, ce ?) Cartea este interesantă.

&   NUME PREDICATIV: (cine este ?, ce este ?, cum este ?): Limba noastră-i o comoară.

&   ATRIBUT SUBSTANTIVAL APOZIŢIONAL: (care ?): Colegul meu, Andrei, citeşte.

 

ACUZATIVUL: (pe cine ?, ce ?, la cine ?, la ce ?, care ?, de cine ?, de ce ?, despre cine ?, despre ce ?, unde ?, când ?, cum ?, ce fel de ? etc.

&   COMPLEMENT DIRECT: (pe cine ?, ce ?): Am văzut acolo pe Daniel.

&   COMPLEMENT INDIRECT: ( despre cine ?, despre ce ?, la cine ?, la ce ?):  Mă gândesc la cartea citită.

&   ATRIBUT SUBSTANITVAL PREPOZIŢIONAL: (care ?, ce fel de ?): Îmi plac cărţile de poveşti.

&   NUME PREDICATIV: (cine este ?, cum este ?, ce este ?): Cartea este de poveşti.

&   COMPLEMENT CIRCUMSTANŢIAL DE LOC: (unde ?) : Mâine voi merge la bunici.

&   COMPLEMENT CIRCUMSTANŢIAL DE MOD: (cum ?) : Vorbeşte cu plăcere.

&   COMPLEMENT CIRCUMSTANŢIAL DE TIMP: (când ?) : Voi citi în zilele următoare acea carte.

&   COMPLEMENT DE AGENT: (de cine ?, de ce ?): Cartea a fost citită de copil.

DATIVUL: (cui ?, datorită cui ?, mulţumită cui ?, conform cui ? etc.). Este cerut de prepoziţiile: graţie, datorită, mulţumită, conform, contrar, asemenea, potrivit.

&   COMPLEMENT INDIRECT: (cui ?): I-am oferit Anei o floare.

&   NUME PREDICATIV: (cine este ?, cum este ?, ce este ?) : Sfârşitul cărţii a fost contrar aşteptărilor.

&   ATRIBUT SUBSTANTIVAL PREPOZIŢIONAL: ( care ?, ce fel de ?) : Naraţiunile asemenea realităţii sunt cele mai bune.

&   COMPLEMENT CIRCUMSTANŢIAL DE MOD: (cum ?): S-a comportat conform cerinţelor.

GENITIVUL: ( a, al, ai, ale cui ?, împotriva cui ?, în jurul cui ?, contra cui ? etc.). Este cerut şi de prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale contra, (de) asupra, împotriva, înapoia, îndărătul, în dreptul, în jurul, înainte etc.

&   ATRIBUT SUBSTANTIVAL GENITIVAL: (a, al, ai, ale cui ?, care ?): Începutul cărţii este interesant.

&   ATRIBUT SUBSTANTIVAL PREPOZIŢIONAL: (care ?, ce fel de ?, din jurul cui ?, înapoia cui ?, în dreptul cui ? etc.): Rafturile dinăuntrul dulapului sunt pline.

&   NUME PREDICATIV: (cine este ?, cum este ?, ce este ?) : Autorul este contra personajelor necinstite.

&   COMPLEMENT CIRCUMSTANŢIAL DE LOC: (unde ?, în dreptul cui ?, deasupra cui ? etc.) : Am pus cartea în dreptul vitrinei.

&   COMPLEMENT CIRCUMSTANŢIAL DE TIMP: (când ?, înaintea cui ? etc.): Am  ajuns înaintea Anei aici.

VOCATIVUL: Nu are funcţie sintactică. Exprimă:

&   o chemare: Ioane, vino înapoi!

&   sentimente diferite: - afecţiune: Ionele, puiule!

                                                                 - dispreţ: “Opincarule, mămăligarule, ţopârlanule, să mă dai tu pe mine în vileag ?” (Caragiale)