PRONUMELE
–tabel recapitulativ–
|
PRONU-MELE
|
DEFINIŢIE
|
CHEIE
|
FORME
|
FUNCŢII SINTACTICE
|
|
1.Personal
|
Desem-neazǎ persoa-ne.
|
persoane
|
I. eu, mine, mie, mǎ,
m-, îmi, mi, noi, nouǎ, ne, ni-;
II. tu, tine, ţie, te,
îţi, ţi-, voi, vouǎ, vǎ, v-, vi-;
III. ea, el, ei, o, îi,
i-, ele, lui, lor, le, li-;
dânsul, dânsa, dânşii,
dânsele, dânsului, dânsei, dânşilor, dânselor.
|
Subiect
Nume predic.
Atribut pronom
C. (in)direct
C. circumst.
C. de agent
|
|
2.Personal de politeţe
|
Aratǎ respec-tul faţǎ
de o persoa-nǎ.
|
respect
politeţe
|
II. dumneata, dumitale,
dumneavoastrǎ;
III. dumnealui,
dumneaei, dumnealor;
mata, matale,
Preasfinţia Ta, Mǎria Ta, Înǎţimea Ta etc.
|
Aceleaşi funcţii sint. ca şi la pron. personal.
|
|
3.Reflexiv
|
Ţine locul obiec-tului
asupra cǎruia se exercitǎ în mod (in)di-rect acţiunea verbului
|
reflexie în oglindǎ
diateza
reflexivǎ
|
III. sie, sieşi, sine,
îşi, şi, se, s-;
I. forme neaccentuate ale pronumelui perso-
II. nal în dativ şi acuzativ.
Eu mǎ
gândesc.
↓ ↓ ↓ diat. reflexivǎ
I,sg. I,sg. I,sg (mǎ=reflexiv)
-------------------------------------------------
El mǎ iubeşte.
↓ ↓ ↓ diat. activǎ
III,sg. I,sg.
III,sg. (mǎ=personal)
|
Complement
direct;
Complement
indirect;
Atribut
pronominal.
|
|
4. De întǎ-rire/adj.
pron.de întǎrire
|
Preci-zeazǎ persoa-na
de-semnatǎ prin subst. sau pron. pers.
|
precizare
întǎrire
|
I. însumi, însǎmi,
însemi, înşine, însene;
II. însuţi, însǎţi,
înseţi, înşivǎ, însevǎ;
III. însuşi, însǎşi,
înşişi, înseşi, însele.
„Mircea însuşi mânǎ-n luptǎ...”
|
Astǎzi, se foloseşte
doar adjectivul pronominal de întǎrire, cu funcţia de atribut adjectival.
|
|
5.Demon-strativ/ adj.
pron. demon-
strativ
|
Aratǎ apropi-erea,
depǎr-
tarea, identi-tatea,
diferen-ţierea.
|
a indica
a arǎta ceva care e aproape,
departe, identic sau diferit
|
Apropiere: acesta, acestuia,
aceasta, acesteia
(ǎsta, ǎstuia, asta,
ǎsteia);
Depǎrtare: acela, aceluia,
aceea, aceleia
(ǎla, cel, ǎluia, aia,
ǎleia, a);
Identitate: acelaşi, aceluiaşi,
aceeaşi, aceleiaşi
Diferenţiere: celǎlalt, celuilalt,
cealaltǎ,
celeilalte (ǎlalt, ǎluilalt,
ailaltǎ, ǎleilalte).
Pe fata aceasta o iubesc.
|
Subiect
Nume predicativ
Complement
(in)direct
Complemente
circumstanţiale
C. de agent Atribut
pronominal
Atribut adjectival
(adj.
pron. dem.)
|
|
6.Posesiv
adj. pron.
posesiv
|
Expri-mǎ ideea de
posesie
|
posesie
|
Un obiect posedat, un
posesor: a mea, al meu, a ta, al tǎu a sa, al sǎu;
Un obiect posedat, mai
mulţi posesori: a noastrǎ, al nostru, a voastrǎ, al vostru;
Mai multe obiecte
posedate, un posesor: ale (alor)mele, ale(alor) tale, ale(alor) sale,
ai(alor) mei, ai(alor) tǎi, ai(alor) sǎi;
Mai multe obiecte posedate,
mai mulţi posesori: ale(alor) noastre, ale(alor) voastre, ai(alor)
noştri, ai(alor) voştri.
Casa mea e
nouǎ.
|
Subiect
Nume predicativ
Complement
(in)direct
Atribut pronominal
Complement de agent
Complemente
Circumstanţiale
Atribut adjectival (adj.
pron. pos.)
|
|
7.Interogativ / adj.
pron. intero-gativ
|
Apare în
enunţuriinterogative şi ţine locul cuvân-tului aşteptat ca rǎspuns.
|
interoga-ţie
întrebare
?
|
care? cǎruia? cǎreia?
cǎrora? ce?
cine? cui? cât? câtǎ?
câţi? câte? câtor?
A cǎrui bǎiat este cartea?
↓ ↓
↓ ↑
↓ m, sg. ↑
↓-----------→-----------↑
f, sg. f, sg.
Al cǎrei fete este cǎţelul?
Ale cǎrui elev sunt cǎrţile?
|
Subiect
Nume predicativ
Complement
(in)direct
Complement de agent
Complemente
circumstanţialeAtribut pronominal
Atribut adjectival
(adj.
pron. interog.)
|
|
8.Relativ /adj. pron.
relativ
|
Face relaţia dintre
douǎ propo-ziţii
|
relaţie
legǎturǎ
–/©–/
|
care, cǎruia, cǎreia,
cǎrora, ce
cine, cui, cât, câtǎ,
câţi, câte, câtor
Nu ştiu / care îmi place mai
mult./
m,pl. m,pl.
↑––––––––↓
↑ ↓
Vila ai cǎrei
pereţi sunt albi este a mea.
↓ ↑
↓–––––––↑
f,sg. f,sg.
Copilul ale cǎrui mâini
sunt curate va mânca tort.
|
Subiect
Nume predicativ
Atribut adjectival
(adj.
pron. relativ)
Atribut pronominal
Complement
(in)direct
Complemente
circumstanţiale
|
|
9.Nehotǎ- rât / adj.
pron. neh.
|
Nu dǎ o indica-ţie
precisǎ în legǎturǎ cu obiectul denumit
|
nehotǎrât
nesigur
|
Simple:
unul, unui, una, uneia,
unii, unele, unora
altul, altuia, alta,
alteia, alţii, altele, altora
tot, toatǎ, toţi,
tuturor, toate
atât, atâta, atâţia,
atâtea, atâtor
cutare, cutǎrui,
cutǎrei, cutǎror
mult, multǎ, mulţi,
multe, multor
puţin, puţinǎ, puţini,
puţine, puţinor
Compuse:
vreunul, vreunuia,
vreuna, vreuneia, vreunii, vreunele, vreunora
fiecare, fiecǎruia,
fiecǎreia
oricare, oricǎrui,
oricǎrei, oricǎror, orice
oricât, oricâtǎ,
oricâţi, oricâte, oricâtor
ceva, câtva, câtǎva,
câţiva, câtorva,câteva
Toate fetele sunt frumoase.
|
Subiect
Nume predicativ
Atribut pronominal
Complement
(in)direct
Complemente
circumstanţiale
Complement de agent
Atribut adjectival
(adj.
pron. nehot.)
|
|
10.Nega-tiv/ adj. pron.
neg.
|
Apare în enunţuri negative
şi ţine locul cuvân-tului din prop. afirma-tivǎ cores-
punzǎ-toare.
|
negaţie
NU
|
nimeni, nimǎnui, nimic
niciunul, niciuna,
niciunuia, niciuneia
niciunii, niciunele,
niciunora
„Nu strigǎ nimeni
nimic.” (Camil Petrescu)
„Şi totdeauna m-a mirat cum de n-a
trǎsnit prin minte niciunui rege sǎ cerceteze cam unde s-ar gǎsi cheia
tuturor fericirilor?!”
(C.Hogaş)
|
Subiect
Nume predicativ
Atribut pronominal
Complement
(in)direct
Complemente
circumstanţiale
Atribut adjectival
(adj.
pron. negativ)
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu