Cenaclul literar Vlastare Brancovenesti

PRONUMELE

PRONUMELE

–tabel recapitulativ–

PRONU-MELE	DEFINIŢIE	CHEIE	FORME	FUNCŢII SINTACTICE
1.Personal	Desem-neazǎ persoa-ne.	persoane	I. eu, mine, mie, mǎ, m-, îmi, mi, noi, nouǎ, ne, ni-; II. tu, tine, ţie, te, îţi, ţi-, voi, vouǎ, vǎ, v-, vi-; III. ea, el, ei, o, îi, i-, ele, lui, lor, le, li-; dânsul, dânsa, dânşii, dânsele, dânsului, dânsei, dânşilor, dânselor.	Subiect Nume predic. Atribut pronom C. (in)direct C. circumst. C. de agent
2.Personal de politeţe	Aratǎ respec-tul faţǎ de o persoa-nǎ.	respect politeţe	II. dumneata, dumitale, dumneavoastrǎ; III. dumnealui, dumneaei, dumnealor; mata, matale, Preasfinţia Ta, Mǎria Ta, Înǎţimea Ta etc.	Aceleaşi  funcţii sint. ca şi la pron. personal.
3.Reflexiv	Ţine locul obiec-tului asupra cǎruia se exercitǎ în mod (in)di-rect acţiunea verbului	reflexie în oglindǎ diateza reflexivǎ	III. sie, sieşi, sine, îşi, şi, se, s-; I.    forme neaccentuate ale pronumelui perso- II.  nal în dativ şi acuzativ. Eu      mǎ     gândesc. ↓           ↓           ↓               diat. reflexivǎ I,sg.    I,sg.       I,sg            (mǎ=reflexiv) ------------------------------------------------- El      mǎ      iubeşte. ↓          ↓              ↓             diat. activǎ III,sg.   I,sg.      III,sg.       (mǎ=personal)	Complement direct; Complement indirect; Atribut pronominal.
4. De întǎ-rire/adj. pron.de întǎrire	Preci-zeazǎ persoa-na de-semnatǎ prin subst. sau pron. pers.	precizare întǎrire	I. însumi, însǎmi, însemi, înşine, însene; II. însuţi, însǎţi, înseţi, înşivǎ, însevǎ; III. însuşi, însǎşi, înşişi, înseşi, însele. „Mircea însuşi mânǎ-n luptǎ...”	Astǎzi, se foloseşte doar adjectivul pronominal de întǎrire, cu funcţia de atribut adjectival.
5.Demon-strativ/ adj. pron. demon- strativ	Aratǎ apropi-erea, depǎr- tarea, identi-tatea, diferen-ţierea.	a indica a arǎta ceva care e aproape, departe, identic sau diferit	Apropiere: acesta, acestuia, aceasta, acesteia                    (ǎsta, ǎstuia, asta, ǎsteia); Depǎrtare: acela, aceluia, aceea, aceleia                    (ǎla, cel, ǎluia, aia, ǎleia, a); Identitate: acelaşi, aceluiaşi, aceeaşi, aceleiaşi Diferenţiere: celǎlalt, celuilalt, cealaltǎ,                             celeilalte   (ǎlalt, ǎluilalt, ailaltǎ, ǎleilalte). Pe fata aceasta o iubesc.	Subiect Nume predicativ Complement (in)direct Complemente circumstanţiale C. de agent Atribut pronominal Atribut adjectival (adj. pron. dem.)
6.Posesiv adj. pron. posesiv	Expri-mǎ ideea de posesie	posesie	Un obiect posedat, un posesor: a mea, al meu, a ta, al tǎu a sa, al sǎu; Un obiect posedat, mai mulţi posesori: a noastrǎ, al nostru, a voastrǎ, al vostru; Mai multe obiecte posedate, un posesor: ale (alor)mele, ale(alor) tale, ale(alor) sale, ai(alor) mei, ai(alor) tǎi, ai(alor) sǎi; Mai multe obiecte posedate, mai mulţi posesori: ale(alor) noastre, ale(alor) voastre, ai(alor) noştri,  ai(alor) voştri. Casa mea  e nouǎ.	Subiect Nume predicativ Complement (in)direct Atribut pronominal Complement de agent Complemente Circumstanţiale Atribut adjectival (adj. pron. pos.)
7.Interogativ / adj. pron. intero-gativ	Apare în enunţuriinterogative şi ţine locul cuvân-tului aşteptat ca rǎspuns.	interoga-ţie întrebare      ?	care? cǎruia? cǎreia? cǎrora? ce? cine? cui? cât? câtǎ? câţi? câte? câtor? A cǎrui bǎiat este cartea? ↓       ↓      ↓                 ↑ ↓      m, sg.                  ↑ ↓-----------→-----------↑ f, sg.                        f, sg. Al cǎrei fete este cǎţelul? Ale cǎrui elev sunt cǎrţile?	Subiect Nume predicativ Complement (in)direct Complement de agent Complemente circumstanţialeAtribut pronominal Atribut adjectival (adj. pron. interog.)
8.Relativ /adj. pron. relativ	Face relaţia dintre douǎ propo-ziţii	relaţie legǎturǎ –/©–/	care, cǎruia, cǎreia, cǎrora, ce cine, cui, cât, câtǎ, câţi, câte, câtor Nu ştiu  / care îmi place mai mult./          m,pl.         m,pl.           ↑––––––––↓           ↑                ↓ Vila  ai  cǎrei  pereţi  sunt albi este a mea.    ↓               ↑   ↓–––––––↑ f,sg.         f,sg. Copilul  ale  cǎrui  mâini sunt curate va mânca tort.	Subiect Nume predicativ Atribut adjectival (adj. pron. relativ) Atribut pronominal Complement (in)direct Complemente circumstanţiale
9.Nehotǎ-      rât / adj. pron. neh.	Nu dǎ o indica-ţie precisǎ în legǎturǎ cu obiectul  denumit	nehotǎrât nesigur	Simple: unul, unui, una, uneia, unii, unele, unora altul, altuia, alta, alteia, alţii, altele, altora tot, toatǎ, toţi, tuturor, toate atât, atâta, atâţia, atâtea, atâtor cutare, cutǎrui, cutǎrei, cutǎror mult, multǎ, mulţi, multe, multor puţin, puţinǎ, puţini, puţine, puţinor Compuse: vreunul, vreunuia, vreuna, vreuneia, vreunii, vreunele, vreunora fiecare, fiecǎruia, fiecǎreia oricare, oricǎrui, oricǎrei, oricǎror, orice oricât, oricâtǎ, oricâţi, oricâte, oricâtor ceva, câtva, câtǎva, câţiva, câtorva,câteva Toate fetele sunt frumoase.	Subiect Nume predicativ Atribut pronominal Complement (in)direct Complemente circumstanţiale Complement de agent Atribut adjectival (adj. pron. nehot.)
10.Nega-tiv/ adj. pron. neg.	Apare în enunţuri negative şi ţine locul cuvân-tului din prop. afirma-tivǎ cores- punzǎ-toare.	negaţie NU	nimeni, nimǎnui, nimic niciunul, niciuna, niciunuia, niciuneia niciunii, niciunele, niciunora „Nu strigǎ nimeni nimic.” (Camil Petrescu) „Şi totdeauna m-a mirat cum de n-a trǎsnit prin minte niciunui rege sǎ cerceteze cam unde s-ar gǎsi cheia tuturor fericirilor?!”                                                       (C.Hogaş)	Subiect Nume predicativ Atribut pronominal Complement (in)direct Complemente circumstanţiale Atribut adjectival (adj. pron. negativ)

Substantivul

SUBSTANTIVUL – partea de vorbire flexibilă care denumeşte fiinţe, lucruri, acţiuni, însuşiri, stări sufleteşti, fenomene ale naturii.

CLASIFICARE: 1. După natura denumirii:    - comune: denumesc obiecte, fiinţe, lucruri dintr-o clasă de obiecte de acelaşi fel: casă, om, poet etc.

                                                                          - proprii: denumesc obiecte considerate izolat pentru a fi distinse de alte obiecte/fiinţe de acelaşi fel:

                                                                                           Ion, Ana, România, Franţa, Iaşi, Cluj, Venus, Ozana, Lăbuş, Editura Humanitas etc.

                               2. După formă:   - simple: carte, masă, pix, avion, părinte, Iaşi, Bucureşti, Jupiter etc.

                                                          - compuse: câine-lup, vagon-restaurant, Târgu - Neamţ, podul - de - piatră, Curtea de Argeş etc.

GENUL SUBSTANTIVELOR:        

-          masculin (un – doi): om, cal, perete, pom, ardei etc.

-          feminin (o – două) : fată, nepoată, pisică, floare, carte etc.

-          neutru (un – două) : cer, stilou, nume, ceas, tablou etc.

Există substantive care nu au formă de plural: miere, zahăr, grâu , aur etc. Există substantive care nu au formă pentru singular: tăiţei, câlţi, Huşi, Bucureşti etc. Substantive colective: herghelie, pâlc, popor, roi, stol, aluniş, făget etc.

NUMĂRUL SUBSTANTIVELOR:

-          singular: codru, pom, clasă, parc, toc, pasăre, rană, ladă, urs etc.

-          plural: codri, pomi, clase, parcuri, tocuri, păsări, răni, urşi etc.

CAZURILE SUBSTANTIVELOR ŞI FUNCŢIILE SINTACTICE ALE ACESTORA:

            NOMINATIVUL: ( cine ?, ce este ?, cine este ?, cum este ?)

&   SUBIECT: (cine ?, ce ?) Cartea este interesantă.

&   NUME PREDICATIV: (cine este ?, ce este ?, cum este ?): Limba noastră-i o comoară.

&   ATRIBUT SUBSTANTIVAL APOZIŢIONAL: (care ?): Colegul meu, Andrei, citeşte.

 

ACUZATIVUL: (pe cine ?, ce ?, la cine ?, la ce ?, care ?, de cine ?, de ce ?, despre cine ?, despre ce ?, unde ?, când ?, cum ?, ce fel de ? etc.

&   COMPLEMENT DIRECT: (pe cine ?, ce ?): Am văzut acolo pe Daniel.

&   COMPLEMENT INDIRECT: ( despre cine ?, despre ce ?, la cine ?, la ce ?):  Mă gândesc la cartea citită.

&   ATRIBUT SUBSTANITVAL PREPOZIŢIONAL: (care ?, ce fel de ?): Îmi plac cărţile de poveşti.

&   NUME PREDICATIV: (cine este ?, cum este ?, ce este ?): Cartea este de poveşti.

&   COMPLEMENT CIRCUMSTANŢIAL DE LOC: (unde ?) : Mâine voi merge la bunici.

&   COMPLEMENT CIRCUMSTANŢIAL DE MOD: (cum ?) : Vorbeşte cu plăcere.

&   COMPLEMENT CIRCUMSTANŢIAL DE TIMP: (când ?) : Voi citi în zilele următoare acea carte.

&   COMPLEMENT DE AGENT: (de cine ?, de ce ?): Cartea a fost citită de copil.

DATIVUL: (cui ?, datorită cui ?, mulţumită cui ?, conform cui ? etc.). Este cerut de prepoziţiile: graţie, datorită, mulţumită, conform, contrar, asemenea, potrivit.

&   COMPLEMENT INDIRECT: (cui ?): I-am oferit Anei o floare.

&   NUME PREDICATIV: (cine este ?, cum este ?, ce este ?) : Sfârşitul cărţii a fost contrar aşteptărilor.

&   ATRIBUT SUBSTANTIVAL PREPOZIŢIONAL: ( care ?, ce fel de ?) : Naraţiunile asemenea realităţii sunt cele mai bune.

&   COMPLEMENT CIRCUMSTANŢIAL DE MOD: (cum ?): S-a comportat conform cerinţelor.

GENITIVUL: ( a, al, ai, ale cui ?, împotriva cui ?, în jurul cui ?, contra cui ? etc.). Este cerut şi de prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale contra, (de) asupra, împotriva, înapoia, îndărătul, în dreptul, în jurul, înainte etc.

&   ATRIBUT SUBSTANTIVAL GENITIVAL: (a, al, ai, ale cui ?, care ?): Începutul cărţii este interesant.

&   ATRIBUT SUBSTANTIVAL PREPOZIŢIONAL: (care ?, ce fel de ?, din jurul cui ?, înapoia cui ?, în dreptul cui ? etc.): Rafturile dinăuntrul dulapului sunt pline.

&   NUME PREDICATIV: (cine este ?, cum este ?, ce este ?) : Autorul este contra personajelor necinstite.

&   COMPLEMENT CIRCUMSTANŢIAL DE LOC: (unde ?, în dreptul cui ?, deasupra cui ? etc.) : Am pus cartea în dreptul vitrinei.

&   COMPLEMENT CIRCUMSTANŢIAL DE TIMP: (când ?, înaintea cui ? etc.): Am  ajuns înaintea Anei aici.

VOCATIVUL: Nu are funcţie sintactică. Exprimă:

&   o chemare: Ioane, vino înapoi!

&   sentimente diferite: - afecţiune: Ionele, puiule!

                                                                 - dispreţ: “Opincarule, mămăligarule, ţopârlanule, să mă dai tu pe mine în vileag ?” (Caragiale)